Doamnelor și domnilor,
Ne-am reunit, astăzi, pentru a ne reafirma iubirea și respectul pe care le avem față de unul dintre cele mai prețioase daruri pe care ni le-a făcut nouă, oamenilor, natura: pădurea.
Ziua Internațională a Pădurilor se marchează, începând cu anul 2012, pe 21 martie, în urma proclamației Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. În această zi, locuitorii planetei sărbătoresc și subliniază în mod accentuat importanța pădurilor, iar ONU recomandă statelor membre să întreprindă diverse activități care au în centrul lor pădurea, în general, și plantarea de arbori, în special.
Tema aleasă pentru acest an de Ziua Internațională a Pădurilor este „Pădurile și educația”, iar alegerea ei nu este întâmplătoare. Factorii decizionali ai prezentului doresc educarea tinerelor generații astfel încât, de la cele mai fragede vârste, acestea să conștientizeze importanța și rolul pădurii pentru sănătatea oamenilor, pentru siguranța mediului în care trăim, a tuturor viețuitoarelor și, nu în ultimul rând, pentru viața planetei Pământ.
Domnelor și Domnilor,
În contextul actual, în care populația globului tinde să se concentreze în aglomerări urbane și să se deconecteze de la natură, avem nevoie mai mult ca oricând să acționăm, în sensul formării tinerei generații cu dragoste față de pădure, dar și cu responsabilitate. Astfel, tinerii de azi vor ști ce decizii trebuie luate mâine în legătură cu mediul înconjurător! Noi am moștenit de la părinții și bunicii noștri iubirea față de natură, de pădure și trebuie să transmitem cu responsabilitate această iubire pe mai departe, generațiilor tinere. A nu te interesa ce se va întâmpla atunci când tu ai rămas doar o amintire în memoria urmașilor este cea mai mare dovadă de egoism, de iresponsabilitate; de aceea, fiecare dintre noi avem datoria sfântă de a cultiva iubirea față de pădure, copiilor și nepoților noștri. Noi, românii, avem tradiție în ceea ce privește educarea dragostei față de pădure. Acum mai bine de un secol, în anul 1902, vizionarul Spiru Haret, ministru al Cultelor și Instrucției Publice, a organizat pentru prima dată „Sărbătoarea Sădirea pomilor”. Dispoziția a fost ca în fiecare localitate din țară autoritățile să pună la dispoziția școlilor terenuri care să fie împădurite. Cu o gândire cu mult înaintea vremii sale, Spiru Haret a înțeles încă de pe atunci importanța educației în ceea ce privește ocrotirea mediului.
Doamnelor și Domnilor,
Înțelegerea ecosistemului pădurii, aparent unul foarte puternic, dar, în fapt, deosebit de fragil, și menținerea stării sale de sănătate trebuie să fie preocupări esențiale în prezent, pentru ca să fie un viitor. Trebuie să înțelegem că pădurea contribuie la menținerea sănătății aerului, a solului, a apei și a noastră, a oamenilor.
Pădurile nu ne încântă doar ochii și sufletul, ci ele sunt poate cel mai mare aliat al nostru în lupta cu marea încercare prin care trece planeta din cauza schimbărilor climatice. Mai mult decât atât, ONU consideră că în 2030 populația globului va fi de 8,5 miliarde de oameni, iar în contextul suprapopulării planetei, pădurile, prin potențialul lor, vor deveni o sursă importantă de asigurare a hranei.
Deschid aici o paranteză. Dumneavoastră sunt convins că știți acest aspect, fiind specialiști în silvicultură, dar opinia publică probabil că are puține informații despre activitatea RNP- Romsilva în domeniul creșterii, recoltării, prelucrării și comercializării unor produse ale pădurii: ciuperci, fructe, miere etc. Domnul director general, Gheorghe Mihăilescu, vă poate oferi mai multe detalii pe acest subiect. Închid paranteza.
De aceea, este foarte important să investim în educația omului modern în raport cu pădurea, și mă refer aici nu doar la nivelul copiilor, elevilor, ci a tuturor categoriilor de vârstă. Toată lumea trebuie să conștientizeze importanța fundamentală a pădurii – de la oameni politici, la liderii comunităților locale, de la omul cu educație înaltă, până la cel care culege urzici, ghiocei sau ciuperci într-o pădure. Deși, de cele mai multe ori, omul simplu, ca să spun așa, știe mai bine decât mulți alții că pădurea îi oferă hrană, niște vreascuri pentru foc sau o brumă de venit suplimentar. Chiar dacă acest om nu cunoaște termenul pompos de dezvoltare durabilă, el știe că numai ocrotind pădurea și conservându-i biodiversitatea poate avea o viață mai bună. Iar o dată cu el, și noi toți.
Doamnelor și domnilor,
Am mai spus-o și o spun de fiecare dată cu mândrie și cu conștiința faptului că avem o imensă datorie: România are una din cele mai mari suprafețe de păduri virgine din Europa. La finalul anului 2018, a fost publicat pe site-ul Ministerului Apelor și Pădurilor Catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine din România. Astfel, la data de 24 octombrie 2018, în Catalog era înscrisă o suprafață totală de 5.898,92 ha de păduri virgine și 15.192,6 ha de păduri cvasivirgine. În ultimii doi ani au fost introduse în catalog alte 3.330 ha de păduri virgine și 4.867 ha de păduri cvasivirgine.
Conservarea pădurilor virgine și cvasivirgine din România reprezintă o prioritate pentru Ministerul Apelor și Pădurilor. În acest sens, la nivelul autorității de stat s-au făcut pași importanți în vederea finalizării procesului de identificare și cartare a pădurilor virgine/cvasivirgine din România precum și în direcția includerii pădurilor calificate în Catalogul Național. Iar lucrul continuă. De asemenea, alte 17.000 ha de pădure de fag (care nu sunt incluse încă în catalogul național), au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO.
România se poate mândri cu o tradiţie și în ceea ce priveşte grija faţă de pădurile naturale în care omul nu a intervenit, definiția dată de prof. P. Antonescu în anul 1908 a fost aceea de „monument natural”. În anul 1906, în Bucovina, au început demersurile pentru constituirea Rezervației Codrul Secular Slătioara, pe o suprafață de 671,11 ha, ca fiind o „pădure neatinsă de topor“. Astăzi, Codrii Seculari de la Slătioara sunt înscrişi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, urmând să fie introduși și în Catalog ca pădure virgină.
Totodată, aceste păduri adăpostesc specii de animale care în alte părți ale Europei mai pot fi întâlnite doar în cataloage și grădini zoologice sau sunt pe cale de dispariție, precum adăpostesc și plante unice în lume.
Doamnelor și Domnilor,
În fiecare an, la 15 martie, se dă startul celui mai important eveniment silvic „Luna Plantării Arborilor”. În această perioadă au loc acțiuni prin care se plantează arbori la nivel național. Pe lângă silvicultori, sunt implicați voluntari de toate vârstele, iar aceste acțiuni de plantare au rol recreativ, civic, dar și educativ.
Orice acțiune de plantare, sădirea chiar și a unui puiet de arbore, este un efort pus în slujba întregii societăți, e contribuția fiecăruia dintre noi la moștenirea pe care o lăsăm viitorimii. Urmărind evoluția unui vlăstar pus de mine în pământ, conștientizez ce mult trece până când acesta va ajunge un arbore falnic, iar dacă acesta va dispărea, odată cu el va muri un pic și din mine, cel care l-am sădit.
În final, de Ziua Internațională a Pădurilor vă reamintesc că ne aflăm în Luna Plantării Arborilor și vă invit să ne arătăm iubirea față de pădure plantând măcar un arbore.
Eu am plantat deja peste 10 puieți, în comuna Siminoc, județul Constanța cu ocazia înființării unei perdele forestiere pe Autostrada Soarelui. Mâine voi merge la Pădurea Centenar de la Horezu, județul Vâlcea, să-mi văd puieții plantați toamna trecută,iar săptămâna viitoare voi continua aceste acțiuni de plantare, joi, în județul Sibiu, la Copșa Mică.
