Ziua internaţională a Mării Negre este sărbătorită în fiecare an, la 31 octombrie, data la care, în 1996, cele şase ţări riverane Mării Negre – Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina – au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, document care conţine cel mai complet set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre.
Marea Neagră sau Pontos Euxeinos, adică ”marea primitoare” cum i-au spus grecii, primii colonizatori, este situată între Europa și Asia, iar țărmurile ei au constituit leagănul multor civilizații. Istoricii afirmă că grecii, armenii, românii, lazii, gruzinii, abhazii, bulgarii, turcii, găgăuzii, tătarii, mongolii, ucrainienii, rușii și lipovenii fac parte din marea masă a popoarelor pontice care s-au așezat în jurul Mării Negre. Totodată, cele mai recente cercetări arheologice arată că agricultura în Europa s-a răspândit din această zonă, beneficiind și de faptul că bazinul Mării Negre, cu mii de ani în urmă, era ocupat de o întindere de apă dulce, denumită Lacul Pontic.
Existența atâtor seminții a favorizat nașterea multor legende, dar și de apelative date acestei întinderi de apă. Cei dintâi locuitori menționați de izvoarele istorice, sciții și cimerienii, i-au spus Axaina, adică ”albastru închis”. Romanii i-au spus Pontus Euxinus sau Mare Scythicum. Bizantinii o numeau Megali Thalassa, iar genovezii, Mare Maggiore, ambele denumiri având un înțeles similar celui menționat în hrisoavele din timpul domniei lui Mircea-cel-Bătrân, anume Marea-cea-Mare. Cei mai mulți cercetători consideră că epitetul neagră ar veni de la faptul că apa mării este închisă la culoare, una din cauze fiind lipsa oxigenului din apele aflate la adâncime.
În popor se vehiculează ipoteza că însușirea ”neagră” nu se referă la culoarea apei, ci ea definește ceva rău, întunecat, malefic, hain, negru. Odată cu expansiunea Imperiului Otoman, denumirea Karadeniz, adică Marea Întunecată, apare în documentele vremii ca o consecință a faptului că furtunile care aveau loc pe această întindere de apă apăreau brusc, iar valurile foarte mari, iscate din senin, scufundau corăbii și făceau victime omenești. Apoi, totul se liniștea ca prin farmec, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sunt și voci care susțin că epitetul ”kara”, adică întunecat, se referă de fapt la situarea mării la nordul imperiului, punctul cardinal din care vine întunericul. În susținerea acestei teorii este adusă denumirea dată de turci Mării Mediterane, care se afla în partea de sud a imperiului, respectiv Ak Deniz, adică Marea Albă.
Pentru noi, românii, Marea Neagră are mai multe valențe. În primul rând, din punct de vedere economic, ea este o poartă la drumul fără pulbere care ne duce oriunde în lume, dar și pe care ceilalți pot veni la noi. De asemenea, sub Marea Neagră există un important depozit de gaze naturale, ceea ce ne conferă un rol însemnat pe piața energiei. Din punct de vedere geo-politic, statutul de țară riverană la Marea Neagră îi conferă României o poziție geo-strategică foarte importantă pentru Uniunea Europeană și pentru NATO. Însă nu doar aspectele economice și politice sunt importante, ci și cele care țin de spirit și suflet.
Poetul nostru național, în 1882, a venit la Constanța ca să facă băi reci pentru a-și reface sănătatea. Vrăjit de mare, îi scria Veronicăi că anul următor ar trebui să vină împreună ”căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase”. Probabil că atunci, în geniu, s-a zămislit Luceafărul, poem publicat în 1883, în care astrul îi spune Cătălinei:
Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ţi urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea.
Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape.
Marea Neagră a fost muză nu doar pentru ”poetul nepereche”, ci și pentru alte personalități definitorii ale spiritualității românești, fie că vorbim de literatură, de pictură, de cinematografie sau de muzică. Inclusiv folclorul, muzica ușoară sau cea folk au melodii dedicate mării sau poveștilor de iubire trăite în cadrul idilic creat de aceasta. În cultura română, Marea Neagră nu este un element secundar, de fundal, un decor, ci deseori este un personaj cu trăiri și însușiri umane, care se înfurie, care cântă, care iubește.
Românii iubesc Marea Neagră și pentru faptul că aceasta le satisface nevoia de relaxare și tratament, fie că sunt în concediu, fie că sunt într-o scurtă escapadă de sfârșit de săptămână. Indiferent de anotimp, indiferent de vremurile sub care poporul a trăit, Marea Neagră ne-a oferit întotdeauna daruri minunate, direct sau indirect, ori prin ceea ce fiecare am trăit, ori prin modul în care a influențat cele mai frumoase spirite ale națiunii.
Dar astăzi, 31 octombrie, de Ziua Internațională a Mării Negre, poate ar trebui să ne întrebăm: Marea Neagră ne oferă atâtea daruri minunate! Dar noi? Noi ce-i oferim mării? Specialiștii Ministerului Apelor și Pădurilor din domeniul apelor sunt conștienți că marea nu poate fi privită doar cu romantism, ci și cu responsabilitate. Trebuie să conștientizăm cu toții, nu doar factorii responsabili, ci și locuitori ai zonei, turiști, dascăli, oameni de afaceri, toți cetățenii, în general, că acest ecosistem foarte fragil trebuie ocrotit. Conștient sau nu, societatea modernă l-a agresat amarnic în ultima vreme. În acest demers colaborarea internațională este vitală, pentru că România nu este singura țară riverană, și dacă nu se implică toate statele situate în bazinul Mării Negre, nu vom avea succes. În Marea Neagră se varsă cursuri de apă care tranzitează toate statele riverane și fiecare râu vine cu „bagajul”, bagaj în care există multe ”lucruri murdare”.
Așadar, vă îndemn pe toți să ne îngrijim apele, gândind că multe din cursurile care trec prin localitățile noastre ajung în Dunăre și în final, în mare. Îmbunătățirea calității și sănătății apelor din bazinul dunărean contribuie la îmbunătățirea calității apelor Mării Negre. Unul dintre scopurile noastre este acela de a reduce poluarea cu nitrați și nitriți proveniți din surse agricole. Folosirea fără discernământ a pesticidelor, a fertilizatorilor și depozitarea gunoiului de grajd în spații neamenajate sunt doar două exemple în acest sens. Diminuarea poluării cu nitriți și nitrați ar duce la inhibarea înfloririlor algale, vegetație a cărei apariție este atât de neplăcută pentru turiștii aflați la plajă.
Dar poate cea mai gravă problemă, actuală și globală, este poluarea cu plastic și microplastic. În mass-media sau pe internet apar zi de zi imagini cu viețuitoare marine care mor imobilizate în deșeuri de plastic sau pentru că au înghițit asfel de obiecte. La suprafața mărilor și oceanelor lumii plutește o „supă” de plastic care ușor, ușor sufocă și ucide viața din adâncuri! Și totul pornește de la gesturi mici, dar nesăbuite, cum ar fi un PET sau o pungă de plastic aruncate oriunde în natură, de exemplu.
De aceea, în timpul deținerii președinției Consiliului Uniunii Europene, România și-a fixat ca obiectiv prioritar problematica combaterii poluării apelor cu plastic și microplastic. Acest fenomen este larg mediatizat la nivel național și internațional, iar noile reglementări europene prevăzute în Strategia legată de materialele plastice ar trebui să ducă la diminuarea acestei forme de poluare.
Înainte și în timpul sezonului estival am întreprins numeroase inspecții pe Litoral și am dispus măsuri pentru rezolvarea imediată a problemelor constatate, dar sunt unele aspecte care necesită investiții mari și timp îndelungat de execuție. Un exemplu în acest sens este combaterea fenomenului eroziunii costiere. Ministerul Apelor și Pădurilor are în derulare un program de reabilitare și protecție a zonei costiere, finanțat cu fonduri europene, prin POIM – „Reducerea eroziunii costiere (2014-2020)”, investiție de peste 3,4 miliarde de lei, aproximativ 750 milioane de euro. Zonele vizate sunt: Stăvilarele Edighiol și Periboina, Mamaia, Tomis (Cazinou), Agigea, Eforie, Costinești, Olimp, Jupiter-Neptun, Balta Mangaliei- Venus-Aurora, Mangalia – Saturn și 2 Mai. Proiectul constă în consolidarea și extinderea plajelor Litoralului, dar fără afectarea rezervațiilor marine situate în zona costieră, a faunei și a florei.
Marea este o resursă care trebuie exploatată economic și turistic astfel încât ecosistemul ei să fie conservat durabil, fără ca neglijența sau ignoranța noastră să-i afecteze fauna și flora. Oamenii viitorului au dreptul să se bucure de darurile Mării Negre așa cum ne bucurăm noi, oamenii prezentului. Marea noastră, a românilor, este parte inseparabilă a istoriei noastre, a destinului nostru, și de aceea avem datoria sfântă să o protejăm. Lacrimile neamului nostru, plânse de jale sau râse de bucurie pe munții, văile și câmpurile patriei au fost duse de Olt, Jiu, Siret, Mureș, Tisa în Dunăre, ca într-un final să ajungă în mare. De aceea, Marea Neagră suntem și noi. De aceea, ea este vie și așa trebuie să rămână. În veacul vecilor!
