Ministerul Apelor și Pădurilor și RNP-Romsilva au inaugurat, joi, „Punctul frăției neamului românesc”, monument amplasat în punctul de confluență a celor trei provincii românești, Țara Românească, Moldova și Transilvania, în perioada anterioară făuririi României moderne. Ceremonia care s-a desfășurat în zona Gura Teghii, comuna Vintilă Vodă, județul Buzău, este dedicată Centenarului Marii Uniri. Cu acest prilej, ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, le-a transmis participanților un mesaj, care a fost citit de secretarul de stat pentru păduri, Ilie Covrig.
Mesajul ministrului Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, transmis cu ocazia inaugurării Obervatorului „Punctul frăției neamului românesc”
Anul 2018 – Centenarul Marii Uniri – ne-a prilejuit, până acum, numeroase ocazii în care am putut să sarbătorim și să ne exprimăm recunoștința pentru osârdia cu care înaintașii noștri au urmărit un ideal și pentru determinarea cu care ei au luptat până când visul de veacuri al românilor a fost înfăptuit: reunirea celor trei provincii romanesti într-un singur stat: România Mare. Azi, este de datoria noastră să ducem pe mai departe visul lor și, totodată, să-l desăvârșim așezând țara noastră în rândul celor mai moderne, democrate și moderne țări europene.
La un veac de la marile sacrificii ale înaintașilor noștri, ne aflăm aici, în cel mai nordic punct al Munteniei, la Vârful Giurgiu, pentru a inaugura „Punctul frăției neamului românesc”. Înaintea Micii Uniri, pentru munteni aici era „marginea țării”, locul de confluență dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania. După 1859, zona în care ne aflăm a devenit doar un punct simbolic de confluență a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești cu Transilvania. De aceea, putem spune că, după 1918, aici bate de 100 de ani inima românității.
Munții apar, de obicei, ca niște granițe. În acest spațiu, dimpotrivă, munții i-au ajutat pe românii din cele trei provincii românești să fie mai apropiați, le-au fost adăpost și tovarăș. Munții aceștia le-au oferit românilor – munteni, ardeleni, moldoveni – libertatea să se întâlnească, să călătorească, să facă afaceri, să lupte împreună. De fapt, aici a fost mereu o arie a libertății românești.
Românii din cele trei provincii, fără să se deplseze foarte mult în acest spațiu, la sărbători sau pentru probleme curente de viață, se întâlneau când în Ardeal, când în Moldova, când în Țara Românească. Iar cei care au făcut, la început, ca legăturile acestea să fie puternice au fost oameni simpli, ciobanii, care mergeau cu turmele la pășunat dintr-o provincie în alta. Cumva, ei au fost primii care au trăit într-o singură patrie.
Este o zonă fermecătoare, de o frumusețe rară a naturii, bogată în ape și păduri, și alte resurse naturale. Este un loc care inspiră, în care s-au păstrat cu mândrie vechile straie românești, în care se regăsesc influențe din cele trei țări românești. Se crede că pe aici, pe aproape, s-a născut Miorița.
Doamnelor și domnilor,
Din locurile acestea de legendă s-au ridicat mulți viteji care au luptat până la sacrificiul suprem pentru Patria Mamă, pentru Marea Unire. Din cercetările istoricilor, mai mult de 10.000 de tineri și maturi din aceste ținuturi ale Buzăului s-au jertfit în marile bătălii ale Primului Război Mondial. Au luptat cu dârzenie la Mărăști, la Mărășești, la Oituz, în Dobrogea. Au fost prezenți acolo unde Țara a avut nevoie de ei.
Și nu numai bărbații au dat dovadă de iubire nețărmurită de țară. În apropiere, la Lopătari, au fost femei care au călăuzit, au ascuns și au ajutat ostași români răzlețiți de unitățile lor să treacă în siguranță linia frontului spre zonele de refacere din Moldova. Potecile acestor munți ar putea povesti multe acte de eroism!
Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și-au propus să celebreze Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 printr-o serie de acțiuni și manifestări. Unele deja au avut loc, altele urmează să se întâmple. Toate acestea sunt un omagiu al nostru, al celor de astăzi, pentru vitejii și minunații noștri înaintași.
Ideea de amenajare a unei construcții in punctul de confluență a celor trei mari Provincii Românești aparține managementului RNP Romsilva, și vreau să-l felicit pe domnul director general pentru aceasta. Identificarea zonei s-a făcut după o muncă laborioasă, de cercetare, care a implicat inclusiv studierea multor documente deținute de Arhivele Naționale, a ,,Convențiunii de delimitare a fruntariilor din Regatul României și Imperiul Austro Ungar”, precum și numerose hărți istorice. Totodată, s-au făcut deplasări în teren pentru a compara locurile cu descrierile din documentele studiate și au fost culese mărturii ale oamenilor care își duc viața în această zona de basm și de baladă.
În urma acestor eforturi, punctul de confluență a celor trei provincii românești a fost identificat în zona Vârfului Giurgiu din Gura Teghii, județul Buzău. Iar cele mai apropriate localități sunt: Comandău, în Covasna, Gura Teghii, din Buzău, și Nistorești-Nereju, în Vrancea.
Doamnelor și domnilor,
Nu a fost ușoară nici alegerea formei în care să fie marcat acest punct din inima românismului. Unii au propus construirea unei construcții mai elaborate, alții au propus soluții mai simple, din elemente naturale. Totodată, a trebuit să ținem cont și de faptul că zona face parte din ariile naturale protejate, iar în aceste zone este foarte limitată posibilitatea de intervenție a omului modern. Într-un final, am decis ca, așa cum se spune, întoteauna simplu este mai frumos, iar monumentul „Punctul Frăției Neamului Românesc” a căpătat forma unui observator deschis, din lemn.
Sper ca acest loc să devină un punct de mare interes pentru turiști, pentru români, pentru toți cei care vor să privească spre toate zările românității, amintindu-și de înaintașii care și-au pus viața în slujba reîntregirii neamului românesc.
Doamnelor și domnilor,
Un istoric de seamă al Buzăului ne-a pus la dispoziție câteva date care vorbesc de zilele glorioase premergătoare Marii Uniri. În încheiere, permiteți-mi să vă fac cunoscut și dumneavoastră un catren apărut acum 100 de ani într-o gazetă locală, dar care exprimă voința și speranța unei națiuni:
„O Românie mare vrem!
O cerem chiar cu toții
Și-atunci cu dragoste de noi
Vorbi-vor strănepoții.”
În anul Centenarului Marii Uniri, noi nu numai că vorbim cu dragoste și recunoștință despre acești entuziaști înaintași, dar știm cu toții că avem sfânta datorie să ducem mai departe ceea ce ei au înfăptuit. Să luptăm, cu mijloacele noastre de astăzi, pentru păstrarea identității naționale si să le dăm celor care vin după noi o țară de care să fie mândri, o țară pe care să o iubească și să o dezvolte, o țară liberă în care să vorbească despre strămoșii noștri, despre noi, despre urmașii lor, cu dragoste, așa cum noi vorbim astăzi.
La mulți ani, România!
