Doamnelor și domnilor,
Am marea bucurie de a fi, astăzi, alături de dumneavoastră, specialiști din diverse domenii, dar care au ca obiect, principal sau secundar al activității lor, managementul și calitatea apei.
Mesajul central de anul acesta al Zilei Mondiale a Apei este unul cu profunde și variate înțelesuri, și anume „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă!”. Cu alte cuvinte, „Oricine ați fi, oriunde v-ați afla pe această planetă, apa, accesul la apă, este dreptul vostru fundamental”. Tema din acest an nu a fost aleasă întâmplător, ci este rodul unor analize făcute la nivel global ale căror date sunt alarmante. Iar dacă noi, trăitorii de astăzi, nu luăm măsuri adecvate și cât mai repede, trăitorii de mâine nu vor mai beneficia de acestă resursă vitală, apa, sau acolo unde ea încă ar exista, va avea o calitate profund și cvasidefinitiv afectată.
Doamnelor și domnilor,
Noi, românii, suntem niște privilegiați. Încă avem acces la resurse importante de apă de bună calitate, dar trebuie să fim conștienți că foarte mulți locuitori ai planetei, chiar în acest moment, ar da orice pentru o gură de apă. La nivel mondial, miliarde de oameni nu au o sursă sigură de apă; milioane de oameni se îmbolnăvesc și unii dintre ei mor pentru că nu au o sursă sigură de apă și beau apă infestată chimic sau bacteriologic! Conflictele armate, sărăcia, lipsa de civilizație și educație, subdezvoltarea industrială și schimbările climatice sunt câteva din cauzele care au generat această dramă care începe să se manifeste din ce în ce mai acut la nivel mondial. În 2010, Organizația Națiunilor Unite a recunoscut „dreptul la apă potabilă (…) în condiții de siguranță și curățenie ca pe un drept uman care este esențial pentru exercitarea deplină a vieții și a tuturor drepturilor omului”.
Accesul la apă, conform Organizației Națiunilor Unite, reprezintă o bază pentru sănătatea publică și, prin urmare, este esențială pentru dezvoltarea durabilă și pentru o lume stabilă și prosperă. Iar concluzia este că nu putem progresa ca o societate globală, în timp ce atât de mulți oameni trăiesc fără o sursă de apă sigură.
Doamnelor și domnilor,
Aminteam anterior câteva cauze care au dus la exacerbarea crizei de apă, dar în afară de schimbările climatice, de conflicte armate etc. mai apar și cauze subiective, iar în această categorie, poate cea mai dureroasă și anacronică este discriminarea. Aproape că nu poți concepe că în secolul XXI accesul la o sursă sigură de apă poate fi condiționat de gen, de vârstă, de starea sănătății, de religie sau de rasă. De aceea, noi trebuie să ne luptăm nu doar cu efectele factorilor de mediu, cu industriile poluante, ci și cu mentalități. În acest context, unul dintre principalele obiective ale Agendei pentru dezvoltare durabilă este acela de a asigura o gestionare durabilă a apei, ca resursă accesibilă tuturor locuitorilor planetei, până în 2030.
Repet: noi suntem niște privilegiați! Deschidem robinetul și avem apă potabilă. Câteodată, mai avem și noi problemele „tehnice”, ca să spun așa, dar lipsa apei este un accident, nu o constantă. Însă, vă rog să nu uitați că 4 miliarde de contemporani de-ai noștri se confruntă cu un deficit de apă sever și permanent, sau cel puțin câteva luni din an.
De aceea, soluțiile economice, tehnice și sociale trebuie găsite de politicieni și mai ales de dumneavoastră, specialiștii domeniului, astfel încât fiecare om al planetei să aibă acces la dreptul său fundamental, apa. Având în vedere că ne-am născut și locuim într-o țară ale cărei bogății constau și în nenumărate resurse de apă, avem obligația să protejăm acest dar al naturii, însă, totodată, avem obligația umană, morală, dacă doriți, să ne gândim la soluții și pentru ceilalți semeni de-ai noștri, defavorizați, care nu au acces la resurse de apă.
Doamnelor și domnilor,
Anul acesta, două dintre prioritățile României, care deține președinția Consiliului Uniunii Europene, sunt Dosarele „apa potabilă” și „reutilizarea apei uzate”. În ceea ce privește managementul apelor, Ministerul Apelor și Pădurilor s-a angajat să facă tot posibilul pentru avansarea negocierilor pe aceste două dosare legislative. Directiva privind apa potabilă este cel mai important instrument pentru asigurarea calității apei potabile în Uniunea Europeană. Directiva inițială a fost adoptată acum 20 de ani, iar demersul actual vizează îmbunătățirea unor aspecte importante identificate în timp, cum ar fi: actualizarea parametrilor de calitate, introducerea unei abordări bazate pe riscuri în ceea ce privește monitorizarea, armonizarea standardelor pentru materialele care intră în contact cu apa, îmbunătățirea accesului la apă și informarea consumatorilor.
Al doilea dosar se referă la reutilizarea apei uzate, așa cum am spus anterior. O treime din teritoriul Uniunii Europene duce lipsă de apă pe tot parcursul anului, iar efectele asupra mediului și economiei sunt foarte grave. De aceea, trebuie să găsim soluții pentru a reutiliza apa uzată, în industrie și agricultură, de exemplu. Astfel, putem crea o alternativă pentru atenuarea presiunii puse de consumatori asupra resurselor de apă brută sau potabilă. Aici trebuie să subliniez faptul că transformarea unei ape uzate este obligatoriu să se facă în condiții de rentabilitate economică, iar produsul final trebuie să nu mai conțină factorii bio-chimici care pot afecta mediul și sănătatea cetățenilor.
Doamnelor și domnilor,
Apa este, în fapt, o resursă inepuizabilă, dacă privim la nivel macro-planetar, dar încercările prin care trec semenii noștri de pe alte meridiane ne arată că, punctual, zonal dacă vreți, apa nu este o resursă inepuizabilă! Revin la datele Organizației Națiunilor Unite prezentate pe site-ul dedicat Zilei Mondiale a Apei de anul acesta: până în 2030, peste 700 de milioane de oameni din întreaga lume ar putea fi strămutați din cauza lipsei acute a apei, deci perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare. De asemenea, calitatea apei este în continuă degradare din cauza poluării, a industrializării, a microplasticelor. De aceea, pentru a avea o sursă sigură de apă nu trebuie asistăm pasivi la eforturilor altora. Trebuie să acționăm proactiv, fiecare în gospodăria lui, la locul său de muncă. În acest sens, Ministerul Apelor și Pădurilor implementează un proiect care, în opinia mea, mai ales pentru zonele rurale, este benefic: Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți. În cadrul acestui proiect, am început campania națională de informare al cărei slogan este: „Apăr apa!”. Vrem să conștientizăm opinia publică, fermierii în special, asupra faptului că depozitarea și utilizarea necorespunzătoare a gunoiului de grajd poate polua pânza freatică, dar și apele de suprafață. Iar apa aceasta, poluată, ajunge în fântâna din curtea omului, iar fântâna nu mai este o sursă sigură de apă. Îmi doresc din tot sufletul ca această campanie să își îndeplinească rolul educativ. Educația este esențială în apărarea mediului și, uneori, un mediu înconjurător sigur, o sursă sigură de apă sunt consolidate de gesturi mici.
Doamnelor și domnilor,
Aș vrea să vă informez că anul acesta Ministerul Apelor și Pădurilor a primit un buget cu aproximativ 150% mai mare comparativ cu cel de anul trecut, ceea ce ne va permite susținerea investițiilor foarte importante pe care le avem în vedere în domeniul apelor.
De asemenea, vă anunț că în zilele de 21 și 22 mai 2019, România va organiza la București o Conferință ministerială în domeniul apelor, la Palatul Parlamentului. Așa că vă invit să discutăm mai aplicat pe problemele domeniului cu specialiștii din Uniunea Europeană.
În încheiere, doresc să vă spun ceva la care m-am gândit foarte mult în ultima perioadă. În trecut, filozofii polemizau asupra factorului care dă valoare unui lucru. Unii susțineau că valoarea lucrului este dată de materialul din care acesta este făcut: aur, argint etc. Alții considerau că valoarea unui lucru este dată de raritatea acestuia și întrebau retoric: În mijlocul deșertului ce e mai valoros, un litru de apă sau un kilogram de aur? Firesc, apa! Metalele prețioase sunt valoroase pentru că se găsesc mai rar în comparație cu apa, dar nu în deșert. S-a ajuns la concluzia că valoarea unui lucru este dată de utilitatea lui. De aceea, la nivel global, consider că apa este mai valoroasă ca aurul în zonele globului în care aceasta nu există, dar este la fel de prețioasă datorită utilității ei și în zonele în care aceasta se găsește. Dar dacă noi nu conștientizăm că trebuie să veghem asupra calității ei, să nu o poluăm, apa, chiar dacă va exista, își va pierde utilitatea. Totodată, vă îndemn să aveți grijă de apă! Noi suntem 75% apă și ea este sursa vieții noastre! Eu apăr apa și vreau să las apă bună moștenire!
Mulțumesc!
